poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 102 .



Atlasul tulburărilor psihice, I.Depresia-camera cu gravitație stricată
poezie [ ]
Acest atlas se desface în zece aripi-nu carte de rețete clinice, ci punte între știință și poezie, o cartografie a umbrelor și luminii din tulburările psihice, privite ca teritorii umane cu sens

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katherina keller ]

2025-09-14  |     | 



depresia e o cameră cu gravitația stricată:
lucrurile nu mai cad, se înfundă

ochiul refuză lumina,
mâna refuză atingerea,
lingura uită ceaiul, cafeaua, siropul mamei,
iar gura uită să se deschidă pentru a înghiți

trupul se scufundă greu și mut,
într-o mare grea, fără valuri-
raza de soare intră până la pervaz și se oprește,
ca un animal străin, fără curaj-
în oglindă se developează o fotografie tremurată,
clipește rar, ca un bec pe sfârșite

prieteni bat la ușă: „hai afară”,
dar clanța e de plumb,
iar vorbele lor se lipesc de covor
ca un sirop murdar, înnegrit,
care lasă urme lipicioase sub tălpi

timpul se decojește de pe pereți
în fâșii diforme,
ca vopseaua umedă care cade prea repede,
lăsând în urmă dâre de mucegai verzui
și pete galbene ca niște vânătăi pe zid-

nu doare; doar te trage încet, încet, în jos,
același trup veșnic obosit,
precum un sac de nisip ud,
ce nu se mai lasă ridicat.

și totuși, vindecarea va începe:
când ochiul acceptă o rază ce se va aventura peste pervaz,
mâna se va lăsa atinsă de o altă mână,
lingura își va aminti gustul ușor dulce-amărui al cafelei
și îl va lăsa să fie început de zi-

iar timpul, care se decojea de pe pereți,
se va reînchega în clipe fragile:
un pas timid afară, o respirație adâncă sau două
și mai ales o carte deschisă chiar la întâmplare-

doar atunci depresia va dispărea
ca o umbră prinsă din urmă de lumină
când vei vedea la geam o frunză mică, încă verde,
un fir de rădăcină puternic ce îmblânzește piatra

iar gravitația, odată stricată,
își va scutura haina de plumb
și se va așeza la locul ei:
curată, limpede, întreagă-
nu te va mai apăsa, ci te va lăsa să plutești
spre tine însuți.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!